pare ca mii si mii de vieti necunoscute se sinucid inlauntrul meu,iar din suspinele lor se alcatuieste un extaz final..de m-as putea imprastia in elementele chinului ,sa nu mai fiu nicaieri si in primul rand in mine…
noiembrie 15, 2010
octombrie 28, 2010
Mi-e dor de femeia pe care am realizat ca o iubesc abia dupa ce am pierdut-o…definitiv sau nu….asta nu am de unde sa stiu!Mi-e dor de noptile in care o rugam sa mai stea putin de vorba cu mine cand eu nu aveam somn…mi-e dor diminetile in care ma trezeam langa ea…chiar daca nu dormeam impreuna….mi-e dor sa o strang in brate….sa o alint….sa o sarut…sa imi vorbeasca despre hobby-urile ei…sa ascultam o melodie toata noaptea….mi-e dor de tot….mi-e dor sa fim din nou impreuna….
Vlad
octombrie 25, 2010
Mi-am deschis mintea dupa ce mi-am inchis sufletul, si am incercat sa imi ocup timpul, fara sa imi dau seama ca nu imi pot ocupa inima cu un job full time, si ca degeaba fug spre facultate, nu voi putea niciodata fugi de un trecut inca atat de viu infipt in mine. Nu voi pastra amintirile frumoase, ci pe cele care ma vor impiedica pe viitor sa mai fac aceleasi greseli. Refuz cu indarjire sa ma identific cu cea care am fost o vreme prea indelungata. Sunt recunoscatoare pentru drumul pe care l-am ales la inceput cu inima indoita, si incep sa ma redescopar visatoare, puternica, indraznind tot mai multe. Si recapat in mine increderea pe care multa vreme au avut-o doar altii. I’m back, I’m still a rock star.
octombrie 13, 2010
desi nu e nici pe departe anotimpul meu preferat, incerc sa ma bucur de lucrurile bune care se intampla in viata mea:
1. jobul- dupa cateva tentative nereusite, m-am angajat 
si imi plac la nebunie cladirea, privelistea,colectivul, faptul ca e o companie mare, in care am multe de invatat.
2. saptamana viitoare incep si cursurile la master, si voi face ceea ce imi doresc: Publicitate si Reclama.
3. am prieteni noi, si am redescoperit altii vechi.
4. dumnezeu mi-a scos in cale amintiri ale unor momente frumoase traite pe alte meleaguri. 
octombrie 3, 2010
trezesti in mine dorinta de a descoperi si de a ma lasa descoperita. imi linistesti sufletul, in timp ce astept sa-mi rascolesti trupul.. tocmai am citit ca inceputurile pot fi mai frumoase decat marile povesti in sine. iar eu, cea mai indragostita dintre femeile lumii de insasi iubirea, eu , cea care tanjeam dupa siguranta si stabilitate, eu care am suferit in egala masura in care am iubit, jurand sa gandesc mai mult cu mintea, si nu cu sufletul, ma las prada inca o data emotiilor si iluziilor. indraznesc inca o data sa sper, imi imaginez a mia oara momente care s-ar putea sa nu devina realitate.
septembrie 25, 2010
chiar si numai pentru asta nu regret ca am iertat si am fost blamata pentru asta, ca am luptat, desi am parut naiva, ca am sarutat desi aveam dubii. voi mai face de o mie de ori aceleasi drumuri la care de multe ori am pornit fara bagaje facute, doar cu nerabdare si fericire in suflet ca ma intorc la ce-i al meu. voi mai scrie mii de cuvinte de dragoste, voi mai zambi cu lacrimi in ochi, preferand sa plang de fericire decat de durere. voi prefera sa imi para rau ca am facut, decat sa imi para rau ca nu am facut, ca nu am luptat, ca nu am incercat, voi prefera sa am regrete decat intrebari, decat sa ma intreb “cum ar fi fost daca…?”.
septembrie 9, 2010
…..as putea scrie pagini intregi despre indragostelile mele de moment..sau de mai multe momente…as putea scrie povesti despre cum am inselat, dar asta nu mi-a micsorat suferinta cand am fost la randul meu inselata, despre cum am sarutat guri straine de inima mea, gandindu-ma la cel drag si incapatanat, despre lucruri intamplate dar mai ales despre cele care nu s-au intamplat , dar care mi-au cutremurat inima, mi-au trezit la viata simturile, dupa care mi-a parut rau ca s-au intamplat sau din contra, ca nu s-au intamplat…as putea hrani vreme indelungata macar imaginatia mea, daca nu si a altora. dar despre iubiri adevarate nu…mi-e teama sa imi vad cuvintele aliniate intr-un mod pe care eu nu l-am vrut, cu sufletul nu l-am trait, cu inima nu mi l-am imaginat asa, intr-un mod pe care cu cea mai crancena incapatanare am incercat zadarnic sa il schimb.
septembrie 8, 2010
am primit azi o lectie de viata. EA a avut o avut o relatie de 6 ani jumatate. s-a indragostit brusc si neasteptat la predeal de un tip din roman. la 2 luni jumatate dupa ce au inceput sa fie impreuna, au avut un accident de masina. el a murit pe loc. ea a stat 5 zile in coma apoi 2 luni in spital. e una din cele mai puternice persoane pe care o am avut norocul sa o cunosc. i-am ascultat uimita povestea, in timp ce treceam pe langa cimitirul din roman, unde el e ingropat. ea traieste in continuare, iar din afara nici nu ii ghicesti lupta din suflet. lucreaza ce ii place- in domeniul asistentei sociale, desi de mult timp nu a fost platita si lupta pentru visele ei desi amintirile sunt inca atat de vii.
m-am certat singura in gand pentru suferintele mele inutile, pentru ca plang pentru lucruri care pot fi schimbate, reparate. pentru ca nu pretuiesc lucrurile cu adevarat importante. pentru ca nu sunt atat de buna pe cat as putea. pentru ca nu lupt mai mult. pentru ca nu sunt mai puternica.
iar apoi am plans iar pentru slabiciunile mele, pentru neputinta de a pune in practica invatamintele pe care le-am tras astazi. si mi-a parut rau ca nu suntem capabili sa distingem adevaratele pierderi, pentru ca nu pretuim mai mult persoanele de langa noi.
februarie 5, 2010
constienta ca nici o alta experienta nu mi-ar aprinde la fel simturile, te caut , te astept, te vanez intr-o feerie nebuneasca. am lasat totul in urma cand am realizat ca, deschisa spre lume cu simturile trezite si incordate, voi putea macar tinde spre schimbare. e innascuta in mine dorinta stranie de a poseda si a fi posedata, dar tu inca traiesti printre ceilalti. raportul acesta mereu inegal, mereu tensionat nu face decat sa maresca o prapastie pe care amandoi, ca hipnotizati, mai devreme sau mai tarziu, ne vom chinui sa o trecem. vom plati impreuna pentru greseli facute separat, pentru ca e in fiinta noastra, un ‘noi’ impletit din ’tu’ si ‘eu’, dorinta si nevoia de a nu renunta unul la celalalt. pe mine momentele de ratacire ma abat de la un drum atat de greu conturat, contruiesc si distrug datorita si din cauza ta. tie momentele de ratacire iti dubleaza efortul de a ma sustine sa recontruiesc. pe cat de usor intorci privirea, pe atat de greu iti va fi sa te reobisnuiesti cu trairi atat de infipte in trupul si mintea ta, dar asta nu te poate face sa renunti. tu alternezi intre varste si gandiri contradictorii, eu oscilez intre mine si noi. a pleca nu presupune neaparat si un punct de intoarcere. ne facem rau singuri, constient, dintr-un orgoliu ce concureaza cu o iubire atat de dorita, atat de cautata, si totusi atat de urata uneori.
